Despre Google Căutare de cărţi
• Privire generală
• Gânduri şi opinii
• Ajutor pentru probleme uzuale

Programul de parteneriat
• Pentru editori şi autori
• Înscrieţi-vă acum
• Ajutor pentru Programul de parteneriat

Proiectul Biblioteca
• Privire generală
• Parteneri în Proiectul Biblioteca
• Ajutor pentru bibliotecari

Despre Google Căutare de cărţi

Istoricul serviciului Google Căutare de cărţi

La început, a fost Google Căutare de cărţi.

Ei, nu tocmai. Dar se poate spune cu siguranţă că proiectul este tot atât de vechi ca şi Google. În 1996, Sergey Brin şi Larry Page, cofondatori Google, erau absolvenţi de informatică şi lucrau la un proiect de cercetare susţinut de Stanford Digital Library Technologies Project. Obiectivul lor era să facă bibliotecile digitale să funcţioneze, iar marea lor idee era următoarea: în lumea viitorului, în care enorme colecţii de cărţi vor fi transpuse în format digital, cititorii vor utiliza un „crawler Web” pentru a indexa conţinutul cărţilor şi pentru a analiza conexiunile dintre acestea, stabilind relevanţa şi utilitatea unei cărţi prin urmărirea numărului de citate - şi a calităţii acestora - provenite din alte cărţi.

Crawler-ul pe care l-au pus la punct s-a numit BackRub şi tocmai această particularitate modernă aplicată analizei tradiţionale a citatelor a fost cea care a inspirat algoritmii PageRank ai Google – elementul central al tehnologiei de căutare care face ca Google să fie Google.

Chiar de atunci, Larry şi Sergey şi-au imaginat oamenii de pretutindeni beneficiind de posibilitatea de a căuta în toate cărţile lumii, pentru a găsi lucrurile care îi interesează. Ceea ce nu şi-au putut imagina a fost faptul că într-o zi ei vor lansa un proiect care să realizeze acest lucru. Iată o scurtă prezentare a celor mai importante etape de atunci până în prezent:

[2002]

Un mic grup de utilizatori Google lansează în mod oficial proiectul secret „cărţi”. Ei au început prin a discuta cu experţii despre dificultăţile cu care urmau să se confrunte, iar prima întrebare a fost una decisivă: cât timp ar dura scanarea digitală a tuturor cărţilor din lume? Li s-a răspuns, lucru curios, că nimeni nu poate şti. Într-o manieră tipică pentru Google, Larry Page se hotărăşte să facă un experiment pe cont propriu. Într-una din zilele de serviciu, el şi Marissa Mayer, unul dintre primii noştri manageri de produs, au utilizat un metronom pentru a ţine ritmul, în timp ce ei au întors metodic foile unui volum de 300 de pagini. A durat 40 de minute până au ajuns la sfârşit.

Inspirată de extraordinarele proiecte de transpunere în format digital aflate în desfăşurare în întreaga lume – proiectul Memoria americană al Bibliotecii Congresului, Proiectul Gutenberg, Proiectul celor un milion de cărţi şi Biblioteca universală, pentru a numi numai câteva dintre ele – echipa s-a angajat într-o serie de vizite la faţa locului, pentru a afla cum ar trebui să lucreze.

Ca parte a acestei misiuni de informare, Larry Page a contactat Universitatea din Michigan, universitate pe care el însuşi o absolvise şi care este totodată un deschizător de drumuri în domeniul transpunerii cărţilor în format digital, ca iniţiatoare a unor proiecte precum JSTOR şi Construirea Americii. Atunci când a aflat că pentru scanarea celor şapte milioane de volume ale bibliotecii universităţii se estimează că va fi nevoie de 1000 de ani, Page îi spune preşedintelui universităţii, Mary Sue Coleman, că el crede că Google poate realiza acest lucru în şase ani.

[2003]

Un membru al echipei merge la un târg de carte desfăşurat în scopuri caritabile în Phoenix, Arizona, pentru a achiziţiona cărţi pe care să fie testate tehnici de scanare non-distructivă. După nenumărate runde de experimente, echipa pune la punct o metodă de scanare mult mai prietenoasă cu cărţile decât procesele obişnuite de mare viteză. Această realizare face echipa fericită - iar cărţile însele chiar şi mai fericite.

În acelaşi timp, inginerii de software ai echipei fac progrese în rezolvarea spinoaselor probleme tehnice întâmpinate la procesarea informaţiilor cuprinse în cărţi cu caractere de dimensiuni neregulate, cu fonturi neobişnuite sau cu alte caracteristici neaşteptate – în 430 de limbi diferite.

[2004]

Întemeiată în 1602 de către Sir Thomas Bodley, misiunea bibliotecii bodleiene a Universităţii Oxford a fost întotdeauna aceea de a servi nu numai comunitatea universitară, ci şi întreaga lume. Echipa a vizitat renumita bibliotecă şi a fost încântată de calda primire de care a avut parte.

În timpul vizitării rafturilor cu cărţi, bibliotecarii au scos la iveală cărţi cu pagini netăiate, vechi de sute de ani, care văzuseră doar cu foarte rare ocazii lumina zilei. Pentru prima dată de când Shakespeare era un dramaturg de succes, visul de a extinde în mod exponenţial micul cerc al literaţilor care aveau acces la aceste cărţi părea să devină realitate.

Vizita a fost stimulatoare, iar întâlnirile şi discuţiile care au urmat au dus la un parteneriat oficial de transpunere în format digital, pe parcursul a trei ani, a incomparabilei colecţii de un milion de cărţi din domeniul public din secolul al XIX-lea a bibliotecii.

Între timp, au început să dea roade o serie de convorbiri de tatonare purtate cu câţiva dintre cei mai mari editori din lume. În octombrie, Larry şi Sergey au anunţat „Google Print” la Târgul de carte de la Frankfurt, Germania. Primii editori care s-au alăturat programului: Blackwell, Cambridge University Press, University of Chicago Press, Houghton Mifflin, Hyperion, McGraw-Hill, Oxford University Press, Pearson, Penguin, Perseus, Princeton University Press, Springer, Taylor & Francis, Thomson Delmar şi Warner Books.

În decembrie, echipa anunţă începerea Proiectului Biblioteca al „Google Print”, care a devenit posibil datorită parteneriatelor încheiate cu Harvard, Universitatea din Michigan, Biblioteca publică din New York, Oxford şi Stanford. Colecţiile unite ale acestor biblioteci extraordinare sunt estimate la o cifră care depăşeşte 15 milioane de volume.

[2005]

La un an de la debutul programului Google Print, echipa revine la Târgul de carte de la Frankfurt pentru a dezvălui faptul că „Google Print” acceptă acum parteneri din opt ţări europene: Austria, Belgia, Franţa, Germania, Italia, Olanda, Spania şi Elveţia.

În acord cu misiunea noastră de a organiza informaţia din întreaga lume şi de a o face universal accesibilă şi utilă, donăm 3 milioane USD Bibliotecii Congresului, pentru a ajuta la constituirea bibliotecii World Digital Library (Biblioteca Digitală Universală), care va furniza acces online la colecţii formate din opere rare şi unice din întreaga lume. Tot în acest an am adăugat programului nostru pilot de scanare Proiectul Biblioteca, care include transpunerea în format digital a lucrărilor cu valoare istorică aflate în Biblioteca de drept a Congresului.

Google modifică denumirea proiectului „Google Print” în Google Căutare de cărţi, nume care reflectă mai bine modul în care acesta este utilizat de către cititori. Echipa a răspuns, de asemenea, controversei legate de Proiectul Biblioteca, angajându-se într-o dezbatere publică referitoare la principiile care stau la baza acestui proiect.

[2006]

Într-un discurs emoţionant ţinut la Asociaţia Editorilor Americani (Association of American Publishers - AAP), Mary Sue Coleman, preşedintele Universităţii Michigan, a explicat de ce universitatea a ales să încheie un parteneriat cu Google prin Proiectul Biblioteca, subliniind importanţa transpunerii cărţilor în format digital atunci când lumea se confruntă cu dezastre naturale precum uraganul Katrina şi a adăugat: „Am crezut întotdeauna în acest lucru”.

În martie, am fost prezenţi la Târgul de carte de la Londra, unde unii dintre partenerii noştri editori şi-au împărtăşit experienţa acumulată până atunci.

La scurt timp după aceasta, i-am invitat pe partenerii noştri să ne spună dacă doresc să vândă cititorilor accesul integral la cărţi online – direct din browser-ele utilizatorilor. Aceasta a fost prima dintr-o serie de opţiuni noi pe care le-am dezvoltat în strânsă colaborare cu editorii, fiind menite să-i ajute pe aceştia să experimenteze metode inovatoare prin care să îşi vândă online propriile titluri.

• Locuri în această carte: Integrarea cu programul Hărţi permite utilizatorilor să răsfoiască titlurile după locaţiile menţionate în text (ulterior, am lansat un nivel KML experimental pentru Google Earth care execută o mişcare inversă -- utilizatorul alege o locaţie, iar noi afişăm cărţi pentru aceasta).
  
• Pasaje populare: Am creat o metodă nouă de navigare printre cărţi, urmărind utilizarea unui singur pasaj într-o colecţie de cărţi.
• Biblioteca mea: Îi ajutăm pe utilizatori să utilizeze puterea căutării Google în interiorul propriilor lor colecţii de cărţi. Utilizatorii încep să îşi organizeze propriile biblioteci personale şi să ofere acces altor cititori la acestea, precum şi la recenzii şi evaluări.
• O pagină de pornire nouă (la început, numai în S.U.A.): Oferim utilizatorilor mai multe puncte de pornire pentru a explora cărţile din indexul nostru.